Ciucaș arămiu
Sâmbătă, 31 octombrie, Clubul Alpin a plecat într-o tură de o zi în munții Ciucaș. Cum vremea se anunța însorită și ziua de duminică rămânea la latitudinea fiecăruia, s-au anunțat mulți participanți. Printre ei și mulți turiști racolați prin metode… regulamentare.
Participanți:
Membri: Shogo, Prințesa, Tensiune, Cupidon, Ping, Goia, Alimoș, Pong, Luce, Ciorchine, Tractor, Greață, Furnică.
Turiști: Ciocapic, Ana-diabet, Cristix3, Ilinca, Mădălina, Cătă, Mimi, Sașa, Dani.
Traseu: Poiana Dalghiului – Poiana Teslei – Șaua Teslei – Șaua Tigăilor – Vf. Ciucaș – Șaua Ciucaș – Poiana Dalghiului
Am plecat din București-ul friguros, cețos și trist pe la 6 dimineața. „Dacă suntem la 10 gata de plecare pe traseu suntem în grafic.” Nu, întâi bălăurim pe un drum nesfârșit spre canton și plecăm un pic mai târziu fără niciun chef.
Era o zi de toamnă ca un pahar de vin alb scos de la rece. Miros amar de toamnă și brumă ascunsă pe la umbra copacilor. Soarele superficial doar ne amețea privirea că în termometru doar un grad tremura singur.
Personajele au plecat în ordinea entuziasmului și continuând discuțiile din mașină. „Hai că e frumos la munte!” „La ora asta puteam fi cu capul între perne, la căldură, gândindu-mă că mai pot să dorm o oră!”
Numărăm frunzele, ascultăm frunzele, privim frunzele, pozăm frunzele. Ne plac mult frunzele. Frunzele care au pierit în lupta cu toamna. Până acum aproape toate. Mai sunt unele care se încăpățânează și stau agațate în copaci și se leagănă cu vântul și se alintă cu soarele. Sunteți niște patetice, frunzelor!
Pe o grămadă de frunze așezată pe vatra pentru cărămizi un copil se juca cu fumul și privea nedumerit la mulțimea ce trecea pe la el prin pădure. Un altul trăgea de oiște ca să mute căruța. Dați-vă ceasurile cu 50 de ani în urmă!
Unii, încă rătutiți, nu știau cine pe cine trebuie să aștepte. „Frate, eu v-am așteptat 20 de minute și nu a apărut nimeni!” Dar o discuție serioasă nu mai are nicio șansă, orice argument de-al tău va fi folosit pentru amuzamentul nostru. Dar nu te supăra, frate! O să vină și rândul tău…
Din Poiana Dalghiu până spre Poiana Teslei lenea a fugit treptat, fețele s-au luminat cu zâmbete și glume, iar picioarele și-au dat seama ce li se întâmplă.
În poiană, ne-am întins ca sopârlele friguroase la soare. Ne mai aruncam din când în când ochii spre orizont către Baiului, Bucegi și Piatra Craiului. Se molfăia la sandwich-uri contemplând peisajul. Mai că nu ne venea sa plecăm iar la drum.
„S-a găsit marcajul spre Șaua Teslei!” Am dat soarele pe umbra molizilor pentru o oră. Apoi, traseul marcat cu cruce roșie a continuat spre Șaua Tigăilor. În dreapta se vedea Culmea Bratocea și după un urcuș susținut a apărut și Turnul lui Goliat în fața noastră.
Ajunși în șa ne-a izbit un vânt sălbatic. Se vedeau Tigăile Mari și Babele la Sfat. Hai, hai, mai avem puțin până pe vârf. Urmează clasicul recital „I’m the king of the world!” în interpretarea lui Tractor.
Porțiunea asta de traseu din Șaua Tigăilor până pe vârf ne-a tot oprit din mers. Nu ca să ne odihnim ci ca să admiram crestele. Pe cuvânt de onoare!
Numele muntelui vine de la toponimul „ciucă” aici cu sensul de „vârf de munte”. Deci Vf. Ciucaș e pleonasm!
Eram atât de mulți că ne-am înghesuit să stam toți pe vârf în poză. „Dar indicatorul se vede? Se vede in poză?” „Stai să dau zoom… Vf. Ciucaș 1954 m.” Hai că și-a adus aminte Tractor de ritual, putem să plecăm.
Coborârea de pe vârf a fost rapidă, adică abruptă. Până spre Mâna Dracului ne-am risipit pe traseu, dar ne-am regrupat cât am privit apusul, la un ceai călduț. Pănă acum turiștii noștri sunt exemplari. Nu am auzit pe nimeni să se plângă.
Știați că Ciucaș are gemeni? Îi cheamă Gemenii Ciucașului și sunt de piatră.
În Șaua Ciucaș m-am pricopsit cu o gaură în palmă pe care experții au vrut să o coasă cu ace de brad și să o curețe în prealabil cu foarfeca. Durerea mi-a fost anesteziată cu ciorchinismul „Nu mai dramatiza atâta!”. Eh, poate că toate au un rost. Gaura asta din palmă mi-a adus aminte toata săptămâna că trebuie să scriu raportul de tură.
Am pierdut ultimele minute de lumină și ne-am continuat drumul la frontală scurmând din nou frunziș de foioase. Să vă spun ce frumos se vedeau luminile de frontală coborând de pe munte?
Traseul s-a încheiat, dar seara nu. Am întins masă mare cu răbdare, voie bună și culinară desfătare! Am fi ajuns sâmbătă la domicilii, dar unii au insistat să își ia papanași. Deci am ajuns duminică.
Fotografii: facebook
Pe data viitoare,
Furnică
Raport tehnic by Tensiune
Traseu: Poiana Dălghiului – Poiana Teslei (cruce albastră) – Șaua Teslei – Șaua Tigăilor (cruce roșie) – vf Ciucaș (bandă roșie) – Poiana Dălghiului (cruce roșie)
-> 05:45 – plecare din București
-> 10:00 – sosire Canton valea Dudului
-> 10:30 – plecare pe traseu
-> 13:15 – sosire intersecție marcaj cruce albastră și cruce roșie
-> 14:45 – sosire Șaua Tigăilor
-> 15:15 – sosire pe vârf
-> 15:30 – plecare pe traseul de întoarcere
-> 18:00 – sosire la canton
-> timp parcurgere traseu: 7,5h
-> distanta parcursa: 17km
-> starea marcajelor: buna