Pe Aripile Vantului in Penteleu
Era deja duminica de vreo 5 ore cand am plecat de la Obor (da stiu, am plagiat, astept 2-3 ani si imi retrag raportul de tura). Drumul cu masina spre varful cu nume de cascaval a rascolit vechi amintiri – ce senzatie ciudata, de aceeasi melodie pe care o asculti acum la intrarea pe autostrada iti aduci aminte ca se auzea odata, demult, cand s-au scos cheile din contact dupa o tura de cativa mii de km :).
Mergeam cu rasaritul si incercam sa ne tinem ochii deschisi si masinile dupa AMI (care probabil a dislocat in viteza niste fronturi de aer ce s-au razbunat cateva ore mai tarziu…).
In fine, avem noroc si garda suficient de sus ca trecem cu bine peste drumul nasol pana la canton. O panta indecisa ne conduce printr-o padure monotona, plina de brazi care ne tot sopteau ca ei vroiau de fapt intr-o sufragerie. Penteleul ni se arata banal.
Ajungem la statia meteo, care din fericire/pacate era deschisa/inchisa. O mica dusca din sticluta fermecata a presedintelui si 10 minute mai tarziu deja zburam cu tot cu echipament pe ultima portiune spre varf. Cu tot skill-ul subsemnatei de a scrie compuneri de clasa a II-a, va sa zica cu mai multe adjective in fraza decat totalul celorlalte cuvinte, nu stiu sa descriu vantul care ne-a batut. Cum sa va zic, sufla de-ti intorcea vitejii din drum si lentila din ochi!
Dupa un mic soc anemometric si cateva piese de echipament lipsa, coboram in sfarsit teferi pe aceeasi carare.
La masini s-a pus de-o mica clubareala, cu promisiunea ca atunci cand se incalzeste o s-o facem si mai si mai lata.
Ne indreptam infometati spre un local autohton care promitea sa fie fara pretentii: Renaissance Bistro Café…..Nehoiu. Am ajuns printr-un noroc, nu de alta, da’ nu stia nimeni sa scrie destinatia pe GPS. Socotelile pe burta goala nu se potrivesc cu alea din fata papanasilor, dar clubul nostru-i antrenat. Preturile nu erau deloc piperate, noroc cu discutiile noastre picante! Cateva beri si confidente si uite-asa Pe aripile Vantului s-a transformat in Brokeback Penteleu 😀
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. Or mai fi fost si alte amintiri, dar mi-au zburat din memorie…Fiti atenti, incepe cu AL, a fost o tura din aia super misto cum face Alpinu si despre care zicem noi ca e….5, 4, 3, 2, 1…
Fiica ratacitoare.