Dec
17
2014
Christmas rush în Făgăraș
By admin
Pentru a ne îmbunătăți skillurile de alpini hivernali, s-a propus o tură în Făgăraș înainte de Crăciun. Pe parcursul săptămânii premergătoare, s-au făcut eforturi pentru a asigura colțarii, pioleții și sacii de dormit celor implicați. Le mulțumim pe această cale celor darnici: Ciorchine, Cizz, Mahala, Hike, Nana, Ghe, Gerilă, Ciclop, Pizzaru, Lemi.
Planul nostru s-a modificat pentru că s-a dat avertizare de avalanșă în Făgăraș. Pe cei mai (in)conștienți dintre noi, asta nu ne-a influențat decizia. Totuși, din 13 am rămas 10 doritori.
Ne-am echipat conform cerințelor… Citez:
Echipament necesar: frontala, bocanci seriosi, parazapezi, haine si manusi impermeabile, folie de supravietuire, sac si izopren de 4 sezoane, haine si manusi groase, caciula, ochelari de soare, crema de soare, coltari, piolet, pungi de gunoi groase (pt. ancorat cortul), fluier.Echipament recomandat: bete de trekking cu rozete de zapada, harta si busola, buna dispozitie, termos, vesta sau jacheta de puf, halat de baie, saltea (ex. thermarest), primus, colinde, sticle din plastic cu deschidere larga (tip nalgene), stegulet fosforescent pentru semnalizat buda personala, un mic prosop pentru sters zapada care patrunde in cort, o lumanare tip candela pentru frigurosi, bani pentru cumparat apa de la oamenii cu primus, saruri pentru apa din zapada topita, mancare (cabanierul gateste oribil)Echipament nerecomandat: calorifer, aeroterma sau orice alt tip de aparat casnic pe baza de curent (la cabana nu exista generator), glume bune, manele, oameni care dorm in masina (cu exceptia soferilor), mobil cu numarul de la salvamont memorat si bauturile non-alcoolice.
Era sâmbătă d-abia de 4 ore când ne-am întâlnit la clasicul Obor. Din 10 am rămas 8: Ratatu, Shogo, Prințesa, Fasolică, Furnica, Salahoru, Shrek și Pupăcilă.
Avantajul când pleci devreme este că ai ocazia să vezi ornamentele luminoase de Crăciun de pe Valea Prahovei. Și deși nu aveam multe ore de somn la bord, am trăncănit încontinuu. Mai ne opream din oră în oră pentru că unul din renii moșului suferă de peristaltism intestinal exacerbat. Acesta a fost și laitmotivul turei. (Renule, stai liniștit, nu îți va fi dezvaluită identitatea! Să nu te superi și să pleci!)
De la Kaufland Făgăraș munții se vedeau foarte bine. Soarele de dimineață lucea pe crestele înzăpezite pe care voiam să ajungem. Frigul ne-a adus aminte că mai trebuie să punem ceva în rucsac și ne-am pripit cu decizia.
Ajunși în Breaza am început procesul de echipare.
În portbagaj aveam ustensile ajunse pe multe meleaguri. Colțari și pioleți cu povești din ținuturi îndepărtate și friguroase. Când am ridicat rucsacii în spate ne-am adus aminte de Rodney- Sohard. Dar nu mai am avut cântar ca să ne măsurăm gabaritul. Tovarășii Gregorys au avut parte de multă propagandă, iar Baltoro a început și el să depene amintiri din tabara de vară 2013.
Pioletului nu îi venea să creadă cât de cald era așa că stația meteo a fost solicitată. Până să intrăm în pădure, cele 10 grade ne-au lăsat la mânecă scurtă. Nu o să vă mint. Nu prea aveam chef, plus că o duduie ne spusese că vom da de pensiunea părinților ei. Alpinii visau numai omlete aburinde și leneveală în foișor. Dar un personaj diabolic nu a permis mic-dejunul fantasmagoric.
Am mers ca niște panseluțe pe Valea Pojortei (nu Pojorâtei). Erau doar niște petice de zăpadă și gheață doar pe la umbră. Colțarii dezamăgiți se lăsau cărați în spate.
De prin crengile molizilor cădea zăpadă bătută de soare pe noi. Pojorta își vedea de drum cărând la vale apa din zăpada topită. Ce zăpadă vom mai găsi noi la cabană?
Panseluțele s-au ofilit pe ultima parte din traseu.
Înainte de cabană a fost un zvon cum că ar fi fost văzute niște urme de urs… De urs înfometat și nesociabil.
Cabana Urlea ne aștepta tristă, tot părăsită. Ne-am grăbit să prindem ultima oră de lumină și să ne instalăm corturile. Ne cam înghețase entuziasmul de dormit în zăpadă. Apoi am aflat că o să dormim mai înghesuiți decât prevăzusem pentru că am luat un cort de 2 persoane în locul celui de 3. Vinovații (mânca-i-ar ursu’) au ridicat alte pretenții, dar prin bunăvoința lui Pupăcilă și a lui Shrek s-a împăcat și capra și varza.
La ora întunericului, sub strașina vechii cabane, voioșia a sfidat frigul. Sau nu a fost voioșie, ci doar un simptom al hipotermiei, dar nu vom ști niciodată. S-au cântat colinde pe voci suave (?) și s-a ajuns la frânturi de cântece însoțite de un ritm haotic al picioarelor, un fel de sârbă a la Skrillex (HA! alt simptom). 750 ml: 8 – nu a fost o idee bună, cu tot cu mirodenii. 
Au urmat încercări de iluzionism cu candela. Să ținem candela fără mâini, ținându-ne de mâini!
Au urmat încercări de iluzionism cu candela. Să ținem candela fără mâini, ținându-ne de mâini! Nu v-am zis că am asistat și la evenimentul astronomic Geminidele. Ploaia de stele pe fundalul colindelor lui Hrușcă ne-a dat capul pe spate. Am adormit cu ler. Patru ore de ler. Hrușcă a adormit ultimul.
Dimineața târziu bocancii ne așteptau înghețați. Ursul nu ne furase mâncarea, iar bucătăria de la strașină păstra amintirea nopții voioase. Croquette, baguette, camembert, bacardi breezer imaginar, am încercat de toate, apoi ne-am făcut bagajele.
Pioleții înfipți în zăpadă parcă râdeau de noi. Dar avalanșele, zăpada? Doar pe partea sudică.
Și am coborât așa cum am urcat, dar pe altă vale, a Brezișoarei.
Panseluțele s-au reactivat cu soare de iarnă blândă, ba chiar s-au și bronzat un pic.
Nu am făcut tot ce ne-am propus tura asta, dar am bifat dormitul în zăpadă și căratul cu stoicism al echipamentului. Sper că pioleții și colțarii nu or să râdă prea mult de noi.
Spre seară, alpinii au cinat la un han magic, revanșa mic-dejunului ratat sâmbătă.
Noi spunem că a fost o tură AS!
