Clubul Alpin Pathos

Participanți: Salahoru, Shogo, Pizzaru, Mahala, Furnică, Pupăcilă, Shrek, Luce, Cupidon, Sihastru.

Sâmbătă, 8 noiembrie, zi de sărbătoare, ne-am adunat la Izvor să plecăm spre Păltiniș. Ni se promisese ceva:
„ Si ca sa ridicam putim miza / interesul de participare, sambata seara (08.11.2014) va avea loc petrecerea pt ziua de nastere si pt ziua onomastica a colegului vostru Lucian-Gabriel.
Locatia: cabana Canaia, masivul Cindrel. Fara restrictii legate de vestimentatie! 😉

Luce ”

Și am pornit la drum… Timpul a trecut repede cu muzică super (A.S. aș spune), bârfele obișnuite, planuri și glume interne.
București- Pitești- Râmnicu Vâlcea- Călimănești- Sibiu- Păltiniș
La telescaunul din Păltiniș am celebrat ziua de naștere a împricinatului cu tort și suflatul în lumânări de rigoare, chiote și o interpretare mediocră de „la mulți ani”.
Tortul nu își făcuse încă efectul când am pornit pe traseu.
Păltiniș – Poiana Găujoara – Vf. Bătrâna – Șaua Șerbănei – R. Cânaia- 13 km.
Vremea era plăcută, deși soarele nu era prea vioi. Pe potecă, printre brazi încă mai aveam ce povesti și dezbate.
Când am ieșit din pădure am dat de un peisaj lipsit de farmecul culorilor de toamnă. Golul alpin era monoton, pustiu și temperatura începuse să scadă.
Spre asfințit am ajuns la refugiul Cânaia, într-un timp mai scurt decât cel pe care îl preconizasem.
Refugiul Cânaia a fost refăcut în 2013 și nu seamănă deloc cu restul refugiilor din țară. E un refugiu cu pretenții de cabană!
Dupa apusul soarelui, la windstopper (frac) și polar Pathos (rochie de gală) ne-am adunat pentru celebrare.
Table d’hôte
Entrée: sărățele cărate de la Târgoviște
Septică de dezmorțire.
Plat principal: ciorbă de fasole cu ciolan afumat și ceapă roșie, senvișuri de la traistă.
Dessert: cozonac® chef Pupăcilă
Entremet: Saboteur frăgezit cu demisec
Musique: sistem® Pizzaru
Seara s-a încheiat cu mimă, deși nu a fost pe placul tuturor.
Pregătiți de somn, cu ceasurile puse să sune la 5:50 (de fapt 4:50), am constatat că jocul de Saboteur încă nu se încheiase. Erau printre noi saboteuri ai somnului, dotați cu emițătoare de frecvențe impresionante. Dar au încheiat emisia „bruiajului” la timpul potrivit.
O lună prietenoasă lumina în cămăruța cu alpini înghesuiți și adormiți.
A doua zi am luat micul dejun și am pornit pe traseul: R. Cânaia- Vf. Cindrel- Iezerele Cindrelului- Niculești- C. Crăciuneasa- Calea Studenților – Păltiniș- 30 km.
Vremea era bună. Doar vântul bătea ceva mai tare pe porțiunile expuse.
Se vedeau munții Lotrului, Parâng, Șureanu și depresiunea Transilvaniei.
Pe vârful Cindrel ce credeți că a găsit Luce? Chiar un geocache!
Am coborât pe muchia căldării, apoi printre jnepeniș până la nivelul lacurilor.
Din cele două lacuri pornesc izvoare la confluența cărora ia naștere râul Mare pe cursul căruia ne-am continuat drumul.
Poteca era „marcată” de urși iubitori de merișoare și am simțit nevoia să îi anunțăm că suntem în zona cu un fluier.
Au urmat ore bune de drum forestier în care ne-am epuizat toate glumele și am dezbătut proiecte pe termen lung.
Calea Studenților ne fusese anunțată ca fiind abruptă, istovitoare…
Ca să ne luăm avânt am făcut karaoke și cafea la răscruce. Încă nu îmi vine să cred că am văzut făcându-se expresso Lavazza la cap de pod. Cu tot cu ceașcă de porțelan.
Pe Calea Studenților a fost ca în sesiune: efort maxim în timp scurt, dezorientare și speranța de a ajunge la 5 (6).
Tura s-a încheiat grandios cu cină specifică perioadei- ciolan politic!
Apoi alpinii au mai urcat doar în mașină.
Pe data viitoare!
Furnica