Jepii Mari – Crucea eroilor – Padina
Data: 26-27 martie 2011
Traseu:
Ziua 1: Busteni – Jepii Mari – Piatra Arsa – Babele – Crucea Eroilor – Babele – Padina
Ziua 2: Padina – Piatra Arsa – Jepii Mari – Busteni.
Participanti: Ratatu, Ciorchine, Dragonu, Pong, Liliac, Marmota, Foca, Luce, Bat, Tensiune. Turisti si invitati speciali: Andrei, Nea Ionel.
Raport de tura (de Dragonu)
Dupa lungi si controversate discutii, cutite infipte adanc si glume cu poll-uri, s-a decis sa mergem la Padina, insa pe trasee mai diferite decat ce am facut pana acum. Am mers 2 masini (10 oameni) si Luce cu Nea Ionel care au venit direct in Busteni (deci 5+5+2=integrala de derivata de radical din 144…never mind). Si am ajuns in Busteni si ne-am cazat la o cabana pe acolo, ne-am pus la un gratar, am baut cate 2 sticle de vin de caciula, si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea. Ba voi sunteti nebuni? cine credeti ca suntem noi? neste gusteri de balta? Ne-am parcat masinile si am setat bocancii pe “coclau mode”, am setat destinatia Babe, si ne-am pus la coada la telecabina… ha… iar v-am prins. Mda, cum telecabina mergea dar nu ne-au primit ca cica nu avem pantofi si blugi (echipament obligatoriu pt. asa o expeditie), am luat-o la pas pe Jepii Mari.
Eu aveam impresia ca am mai mers pe Jepii Mari, dar uite ca ma inselam, nu-i stiam si mi-au placut foarte mult. Desi jos era cald, primavara, pe masura ce inaintam, albul punea stapanire pe padure, incet-incet adierea placuta de jos isi ascutea dintii, mai sus zapada acoperea toate vaile, si toate trecatorile, unde abia aveai loc sa pui picior langa picior. Fiind primul contact cu traseul asta am fost mai…delicati…ca si cu o virgina…vorba aia, insa la intoarcere aveam sa fim violatori cu acte in regula (cel putin o parte dintre noi PS: Nea’Ioneleee, ne-ai corupt sa facem de petrecanie muntelui), dar mai vorbim despre asta. Eu cu Marmo, fii de Yeti, bineinteles ca apucam pe orice ni se parea noua a fi scurtatura, in curand si Nea Ionel avea sa dea in mintea noastra, iar putin mai incolo Marmo avea sa pateze cearsafu’ padurii alunecand un pic pe o panta chiar inainte sa-i treaca pragu’. Dar nu ne opreste pe noi atata lucru. Asa ca urcam tot mai vigurosi muntele; iesim intr-un peisaj combinatie intre Piatra Craiului si Jepii Mici, peisaje superbe, hotel belvedere mai lipsea de pe acolo… Vedem asternut la picioarele nostru Busteniul, si pe partea cealalta, muntii Baiului, la fel de cuminti si nevinovati, cu petece de zapada ici-colo (hmm… stim noi ce va poate mintea bai Bailor!) Una peste alta mergem incantati de peisajul fantastic, aerul mirific si vremea care a tinut cu noi din plin (pacat ca nu a tinut si cu Romania ca iar si-au luat-o ciumpalacii la veioza). Dar sa revenim la lucruri mai frumoase.
Ajungem la Canton (ca asa am aflat ca-i zice) si cotrobaim prin toate gaurile biata casa parasita de un geocache, pe care il gaseste pana la urma Batz, care il adulmeca ca o Codobatura. Apoi urcam printre jnepenis ca sa nu zic boscheti, pana la Piatra Arsa, unde-i ardem cate o ciorba si-un MBS si tot ce ne mai taie…foamea, ca deh, nu prea aveam noi rucsacii plini, apoi pornim pe platou spre Babe. Vantul incepe sa ne arda veiozele, ajungem la Babatii, Foca ramane cu Tensiune mai in spate ca biata fata avea probleme la genunchi, ii asteptam la un ceai apoi ne pornim spre Crucea Caraiman. Mergem ceva si pana acolo (nu le am cu cifrele/orele asa ca faceti si voi apel la imaginatie), vantul ne impinge de la spate, insa la intoarcere avea sa ne dea la pifometru. Peisaj superb si la Cruce, facem si pe acolo tot felul de poze, ne vedem chiar masinile de sus langa hotel Silva, am bagat si o poza cu zoom nesimtit de vad un caine care se…urineaza (sa zicem) pe langa ele (sunt pus pe poante), apoi ne pornim inapoi. Ca sa o ajute la moral pe Tensiune, Foca se accidenteaza si el la genunchi (cred ca e boala molipsitoare asta) si decid cu Marmo sa ramanem cu ei in spate. Ceilalti se duc in fata, ajung la Babe, decid sa o ia la vale spre Padina, noi mergem catinel si ajungem si noi la un nou ceai la cabanierul nostru “preferat”, care ne zica ca suntem nebuni de coboram noaptea spre Padina… Noua ni se rupo-falfaie, si o luam la vale. Pe la mijlocul drumului, fiind foarte senin ramanem gura casca la stele, si cum era si Earth Hour, stingem si noi frontalili si ne benoclam nitzel la stele. Ne bucuram de momentele sublime oferite de munte si o luam la vale mai departe si ajungem si noi cu o ora dupa restul grupului, dupa vreo 13 ore de mers. Stam la papa, mai un pahar de vorba din doapele lui Nea Ionel, apoi ne infigem in paturile super odihnitoare de la Salvamont Padina.
Dorm neintors pana pe la 8, cand ma trezesc fara nici un fel de probleme. Luam micu dejun, si plecam spre Piatra Arsa mai pe…short-cut, traseu un pic dezolant din pricina copacilor taiati, insa nici pe acolo nu mai umblaseram. Doi caini de pe la Padina ne insotesc, din cand in cand mai intra cate unul din noi in zapada pana la fund (ca sa fiu finutz), pe altii ii ingenuncheaza zapada, iar pe caini ii mai mufeaza pe alocuri, ca deh…au picioare scurte. Eu cu Marmo pornim in fatza, dornici de ceva efort sa compenseze somnoreala din ziua precedenta, si pana la Piatra Arsa forjam motoarele. Acolo, pana sa vina si restul, luam parizer cu paine la caini, care primesc ofranda cu onoare, apoi bagam cate o ciorba cu totii. Plecam apoi spre Canton – Jepii Mari – Busteni si aici vine partea cea mai adrenalinoasa, pt.mine, Marmo si nea Ionel.
Eu cu Marmo vroiam oricum sa mai ne antrenam un pic pt.maratoanele ce ne bat la usa, iar nea Ionel, e mare specialist in coborari. Asa ca facem un trio, si nea Ionel ne conduce intr-o goana nebuna pe traseul pe care am urcat cu grija (violul de care vorbeam la inceput). Pe marcaje spunea 2-3 ore, interzis iarna, numa ca noi facuram fix o ora pana in Busteni, incat la un moment dat am ajuns niste turisti care se moscaiau prin zona, si auzindu-ne au exclamat oarecum linistiti (ca nu erau ursii)… ah…voi erati de auzeam ca vine ceva spre noi… Si asa.. 3 alergaci prin zapada, printre radacini, pe langa tot felul de trecatori de abia paseam la dus, si cu 2 caini cu limba de un cot dupa noi, am trecut pe langa ei de nu au stiut ce i-a lovit 🙂 Bravo nea Ionel, respect total ca ne-ai condus in tura asta.
Jos am stat de ne-am schimbat, am baut vreo doua randuri de capuccino si cafele, si au mai trecut 2 ore pana au venit si restul, iar inainte sa plecam faza zilei: Ratatu ii intreaba pe oameni daca vor sa manance, eu ii zic ca cei din masina noastra plecam ca vrem sa ajungem mai degraba in Bucuresti si lui… parca ii surade de asemenea ideea sa ajunga mai repede acasa si ii mai intreaba odata… deci vreti sa ramanem sa mancam? si Batz, pe chipul caruia se citea o foame de putea fi prima pagina la revista Foamea zice… Daaa, iar Ratatu de colo: pai hai ca mananci de la o benzinarie :)) nu stiu daca gustati umorul, dar in contextul discutiilor cu poll-ul s.a.m.d. a fost foarte haios. In orice caz, oamenii au ramas de au mancat si noi am ajuns la 7 in Bucuresti, iar eu, am lasat lumea la Unirea, am ajuns acasa, dushat-imbracat si la 8 spargeam usa la Opera. Deci toate obiectivele indeplinite. Si de data asta chiar am incelecat pe o sa (e pe dracu…) si v-am spus povestea mea (plina de prostii). Hai noroc si ne auzim la tura urmatoare! (de la Padina) :)))