Ciucas
Data: 13-14 noiembrie2010
Traseu:
Ziua 1: Cheia – Culmea Gropsoarele-Zaganu – Saua Chirusca – Muntele Chirusca – Saua Tigailor – Vf. Ciucas – Muntele Chirusca – Cab. Ciucas – Cab. Muntele Rosu – Cab. Silva
Ziua 2: relaxare la casute, geocaching – Cheia
Participanti: Ratatu, Shogo, Ciorchine, Luce, Nana, Mamaie, Preotu, Dragonu, Liliac, Tibi, Cupidon, Hippie, Bat, Bobo, Pong, Tensiune si nu in ultimul rand MARMOTA, care a venit de la Bucuresti pe bicicleta 🙂 . Musafiri si invitati speciali: Zuzy, Pizdet, Soare, Nea Ionel, Jokerul.
Raport de tura (de Hippie)
10 ore 26 minute (si 46 de secunde).
Acesta este timpul pe care Clubul Alpin l-a petrecut cu multa voie buna in munti in prima aplicatie cu noii membri.
Ne-am inceput ziua in forta in jurul orei 10.30 din Cheia dupa o scurta gustare(mai mult sau mai putin, caci unora le-au fost furate sandvisurile de cainii din zona).
Un prim aspect ce ne-a preocupat pe toti inca din Bucuresti a fost stare vremii. Sa spun ca aceasta a fost geniala ar fi prea putin. Stiau oare muntii cat suntem de bucurosi si plini de “pathos”? Sau…cred cu tarie ca “norocul” ni l-am luat cu noi inca de la inceput –unii doar pe talpa bocancului, altii si pe pantaloni, cat pentru toata lumea.
Traseul a suferit modificari, astfel ca pasul Bratocea a fost inlocuit cu traseul de la Gropsoarele-Zaganu. Fie ca erau veterani pe aceasta ruta sau abia initiati, cert este ca fascinatia si gurile cascate au facut parte din repertoriul emotional al fiecaruia. Nu vi se par si voua peisajele montane asemenea cartilor din carton colorate care “inalta”
o noua scena de poveste cu fiecare pagina?
Din seria bancurilor: “care este Culmea Cazaturii?” ei, bine, este locul unde am luat prima pauza copioasa pe iarba, la soare. Cine v-a mintit ca e luna lui Brumar?
Aventura noastra a continuat pe traseul cu cruce rosie pe la Rascruce si tot mai departe de culmea Chirusca. Foarte aproape de cabana Ciucas am constat ca aveam nevoie de apa; sperantele ne-au fost usor naruite atunci cand Zuzzy, Ratatu’ si Preotu’ s-au intors cu mana goala la propriu de la cabana. Dar nu-i nimic, suntem un grup voinic, niciunul nu a renuntat si catre varf ne-am avantat.
Ajunsi la culmea Tigaile Mari am abordat o ruta ocolitoare care, pe cat de istovitoare a fost cu toate pantele ei pietroase, pe atat de satisfactoare a fost privirilor.
Apusul pe care am avut ocazia sa il vedem a fost cu adevarat superb. Mare imi este mirarea ca am mai putut vedea pe unde calcam avand in vedere faptul ca eram cu ochii pe sus. Unii “insotitori” de drum au avut fericita si nefericita ocazie (pentru noi) de a se desfata dintr-un hoit de capra neagra-Labus, catelul botezat de Nea Ionel.
Cu exactitate (traiasca Bat si GPS-ul lui) vf. Ciucas 1954m a fost atins de Clubul Alpin la 52 minute dupa ora 17. Vantul puternic si inserarea tot mai apasatoare ne-au grabit ritmul, astfel ca dupa pozele de grup cu steagul clubului, frontalele s-au aprins si ne-au luminat constiincios calea pana la cabana Silva. Sa mai vedem frumusetea Ciucasului, mai greu, insa drumul abrupt si pietrisul inselator probabil ca ne-au cam taiat piuitul pentru o vreme.
Pe la ora 19 fiecare a putut savura o binemeritata gura de Coca-Cola – de unde si noua traditie a clubului de a lua pe munte cate o doza de suc si de a o desface triumfator la destinatie-imaginea tipica a unei reclame persuasive!
Dupa inca o ora grupul+catel au ajuns teferi la cabana Silva. Flavia,Vlad si Marmota (eroul de pe bicicleta) ne-au intampinat gata de “petrecere”.
Ziua s-a incheiat placut – o cana de ceai, o ciorbita – in acordurile placute de chitara ale lui Zuzzy si ale Flaviei.
Ziua a doua?
Soarele a fost atat de binevoitor, incat micul dejun s-a luat afara, pe bancute, iar pentru fani, papanasii si inghetata au asteptat in apropriere, la Muntele Rosu.
Atmosfera pe drumul de intoarcere a fost una incinsa – atat datorita vremii, cat si datorita veseliei si a popasurilor cu cantec. Ajunsi la microbuz, putem spune ca am incheiat o iesire la munte foarte faina de pe urma careia vor ramane cu siguranta amintiri pe cinste. E mai greu sa impartasesti bucuria unei experiente traite cuiva doar din simple vorbe; e mai sanatos si cinstit sa lasam fotografiile sa vorbeasca de la sine:
(more…)