Hasmas
Data: 5-6 aprilie 2014
Participanti: Ionel, Luce, Cupidon, Furnica, Ping, Pupacila, Shrek. Invitati: 3 x Florin (Batz, Sihastru, Varu’ lui Jerry); Andreea.
Traseu:
Ziua 1: orasul Balan – cabana Piatra Singuratica – Vf. Ascutit – retur cabana: 12.5 km
Ziua 2: cabana Piatra Singuratica – vf. Hasmasu Mare – retur cabana – Piatra Singuratica – retur cabana – pct. de Belvedere “La Panda” – orasul Balan: 18.2 km
Iarna nu-i ca vara de Furnică
Era vineri seara și membrii Clubului Alpin își pregăteau rucsacii pentru tura din Hășmaș… Se gândeau la soare, floricele, fluturași, deci pantaloni scurți și tricouri… Dar prognoza meteo spunea ca vor fi maxim 6 grade. Prognoză mediocră…
Sâmbătă de dimineață, la locul de întâlnire (din motive de securitate nu poate fi divulgat) m-am întâlnit doar cu Ping. Ceilalți dormeau duși. Asta se întamplă când lipsește domn președinte! (a se nota pentru cultul personalității)
Tiptil-tiptil mai apare câte un somnoros. Facem inventarul… Suntem 9. Opa! Plecăm cu două mașini.
La Ploiești mai îmbarcăm un pasager. Cin` să fie, cin` să fie?
Ne mai oprim prin Brașov și apoi gonim fără frică spre Bălan, punctul de plecare al traseului nostru.
Principalele subiecte de discuție în mașină au fost: starea vremii, va fi sau nu va fi gulașul de oaie, hipsteri și Johnny ”Depp”…
În Bălan constatăm că e înnorat si chiar picură, dar SIGUR se va însenina. În maximum 2 ore suntem la cabana Piatra Singuratică.
Mergem pe drumul comunal, de-a lungul pârâului Fierarilor (Covaci), apoi urcăm pe poteci abrupte printre molizi. Pe măsură ce urcăm temperatura scade, vântul ne cam deranjează, iar de sus cade o pulbere albă pe care noi o confundăm cu polen. Pulberea devine ninsoare cu 15 minute înainte de cabană, unde ne întâlnim și cu ”minorități”, dar dăm dovadă de normalitate (ca să citez din clasici).
La cabană ne acomodăm cu atmosfera, aprindem focul în cameră, bem un ceiuț, ne echipăm corespunzător, apoi plecăm cu elan pe traseul spre Vf. Ascuțit- 1707 m.
Viscolul se accentuează, temperatura scade și mai mult, iar noi ”bălăurim” fără noroc, dar artistic (pe gps a prins contur o inimă). Ne întoarcem la cabană și ne dumerim cum e cu traseul. Iarăși viscol, dar entuziasmul nostru bubuie. Fetele testează stratul de zăpadă prin procedee omologate: impactul cu zăpada și îngerași. Când credeam că nu mai avem nicio șansă de a găsi vârful și găsisem și variantă de backup, miracolul s-a produs. Am degerat puțin pentru câteva poze, apoi am pornit înapoi.
La cabană găsim căldură si gulaș veritabil. Întindem masă mare, ca în povești, apoi ne facem planurile pentru a doua zi. Pregătim cutiile pentru geocacheuri și compunem o poezie pentru cartea de impresii (pe care o citisem pe îndelete înainte să plecăm pe traseu; am aflat că posibilitatea ca (un) Florin să sforăie era de 78%). A urmat o partidă de whist controversată. Afară era iarnă în toată regula și erau șanse să ne trezim a doua zi în Kansas. Printre scândurile de la ușă mai intra câte un fulg de zăpadă curios.
Spre ziuă niște spiriduși au venit și ne-au furat jarul din sobă și ne-am trezit în frig. Este duminică și vom urca pe Vf. Hășmașul Mare- 1792 m.
Ne luăm apă de la izvorul mult căutat și urcăm urmărind aceeași bandă roșie. Norii se ridică și ne arată peisajul pe care ni-l doream. Înaintăm printre cetini cu zăpadă și avem ocazia să auzim niște cocoși de munte și apoi să le vedem și urmele prin zăpadă. Se pare că nimerisem chiar în perioada lor de împerechere. Un domn iepure a trecut și el pe acolo.
La un moment dat traseul spre vârf nu a mai fost marcat și a trebuit să o luăm prin jnepeniș ghidați de ai noștri gps- iști. Stratul de zăpadă era vechi și destul de consistent. După multe scufundări în zăpadă am ajuns pe vârf. Bătea vântul așa că am ascuns ”repede” cutia Pandorei și ne-am întors pe urme. Când am început să coborâm soarele începuse să topească zăpada. Venea primăvara!
La cabană, deși era ceață, Alpinul s-a urcat pe piatra Singuratică, a ascuns a doua cutie a Pandorei și l-a recuperat pe Singuraticul/ Sihastrul Florin.
Am mai petrecut un timp cu ceaiuri și mâncare rămasă, apoi am plecat spre Bălan cu oprire la punctul de belvedere ”la Pândă”. Coborârea a fost plictisitoare tăcută.
Gata, Alpin, tura s-a terminat!
Hășmașul are și legenda lui, pe care dacă aveți răbdare, v-o povestesc chiar acum (ultra rezumat).
Ei bine, dragii moșului babei, Hășmaș era un bătrân pe care se bazau conducătorii țării deoarece el stătea într-un turn și îi avertiza de fiecare dată când cotropitorii se apropiau. El avea doi fii pe numele lor, Oltul și Mureșul.
Pentru că începuse să îmbătrânească, el i-a lăsat pe fiii săi să apere țara și i-a pus să îi promită că nu se vor despărți niciodată.
Arghita (Harghita)- regele căpcăunilor, în dorința sa de a cuceri țara, și-a dat seama ca numai învrăjbindu-i pe frați va reuși. Așa ca le-a propus să se lupte cu cel mai puternic dintre ei. Atunci, Oltul și Mureșul s-au despățit și au fost învinși de Căliman și Puciosul.
Sângele lor s-a prefăcut în două râuri.
De durere şi mânie, Hăşmaşul i-a blestemat pe Arghita, Căliman și Puciosul și aceștia s-au prefăcut în munţi.
Hăşmaşul, de durere, a împietrit şi el acolo, cu mâinile pe capetele celor doi feciori.
Noi nu ne vom despărți niciodată!
